Home » Fără categorie » « Au jour qui meurt, au jour qui vient »

« Au jour qui meurt, au jour qui vient »

depVine o vreme când trebuie să deschizi şi cărțile de care ți-e teamă; cărțile acelea pe care le-ai ținut la hibernat în bibliotecă şi în intimitatea cărora nu ai îndrăznit să pătrunzi, de teamă că ai putea să te întâlneşti cu propria-ți persoană. Şi că s-ar putea ca asta să nu te încânte prea tare.

Ah, da. Şi ghiduşia mea preferată – deschisul cărților „la întâmplare”. Asta după ce deschizi radioul la întâmplare şi prinzi un interviu cu un etnopsihiatru contrariat de faptul că Freud folosea visele doar pentru a le înhăma la ignobilul jug al practicii psihanalitice. E o mare varză, ştiu – și unde mai pui că e servită alături de un fetus cartilaginos de mămăligă, botezat cu hramul Sfântului Terci în catastifele gastronomilor. Adicție în carte, etnopsihiatru la radio, psihanaliză în discurs, varză cu terci în cuhnia existenței (asta pe lângă chips-uri dintr-o mâzgă expandată, cu care întingi într-un sos de usturoi ce conține ulei în proporție de 35%, berea băută în ciuda nodului din epigastru și lamentările ce vâslesc monoton de-a lungul canalului nazo-lacrimal, într-un scenariu redundant de care până și casei scării i s-a făcut lehamite).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s