Home » Fără categorie » Oraşul-fantomă şi orteza cervicală

Oraşul-fantomă şi orteza cervicală


– Trăim în blocuri-fantomă din cartiere-fantomă străjuite de oraşe-fantomă; iar uneori se mai întâmplă să trăim şi vieți-fantomă. Nu există arene de sau cu lei, ci doar singurătatea de a fi, uriaşă, abominabilă şi de nepătruns. Singurătatea care ți-e pieirea şi scăparea deopotrivă. Abominabilul său sculptat în entropia zațului ce mânjeşte fundul ceştii de cafea sorbite în grabă dimineața înainte de a pleca la lucru. Abominabilul din glasul pruncilor ce sunt carne din carnea ta şi carne din carnea Universului, la fel de singuri şi de sortiți deznădejdii ca orice sâmbure de viață din livada terestră împânzită de vietăți secretoare de acid formic.


Suntem atât de singuri încât ne-ar trebui o orteză cervicală care să ne mențină capul de-a pururi îndreptat spre ceruri. Unii au găsit-o în biserici, alții – în propriile inimi. Unii încă o mai caută, însă nu unde trebuie. La Facultatea de Medicină nu se predă ortopedie spirituală. Şi nici în rezidențiatul de ortopedie nu te învață nimeni cum să faci osteosinteză sufletească. Ignoranța şi singurătatea sunt un cuplu de anti-forțe ce ne ancorează la perisabilitate; dacă am trăi într-un balon cu aer cald, ele ar constitui lestul pe care nu cutezăm nicicând să-l aruncăm din nacelă, chiar dacă ne-am situa permanent într-o proximitate periculoasă de stâlpii de înaltă tensiune şi de piscurile pe care am eşuat în a le escalada.
– Domnule doctor, cred că sunteți deprimat. În realitate, nu sunt decât o vietate secretoare de acid formic, dar în visul ăsta sunt un om mai mare şi mai priceput. Nu ştiu dacă vă pot ajuta într-un fel, însă pot, cel puțin, să vă ajut să vă ajutați. Propun să vedem împreună ce se poate sculpta din lutul entropiei sedimentate pe fundul ceştii de cafea matinală sau vesperală sau administrată în perfuzie intravenoasă. Vă avertizez, însă, că sunt şi eu la fel de nepricepută ca dumneavoastră, atât în materie de sculptură, cât şi de ortopedie spirituală.
– Apreciez intenția, dar năstruşnicia aceasta nu se poate înfăptui, răspunse el, cu mina schimonosită de un hibrid între surâs şi posomorâre. Vântul nu mai poate să-mi împingă corabia spre Marsilia, iar vâslele mi-au fost amputate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s