Home » Jurnal » Anca

Anca

Acel moment când profa şi rezidentul o pomenesc pe o anume Anca şi o strigă pe o anume Anca, volatilizată în imensitatea amfiteatrului, iar ei nici prin cap nu-i trece că despre ea e vorba, fiindcă stick-ul ei cu inscripția Beată la Jeg are acest nume când îl introduci în calculator, nume pe care nu îl mai foloseşte şi nici recunoaşte de mai bine de o sută de ani.

Una peste alta, Ancuța habar nu are când şi de ce a încetat Anca să existe.

Anca sună mai badass şi are şi rezonanță de nume de actriță, însă numai Ancuța e hangiță.

Anca e o amintire suspendată într-un  refugiu temporal vag localizat, o elevă în clasa a noua la Filologie cu părul lung, straie negre şi unghii vineții de vrăjitoare.

Ancuța e un nume într-un buletin, o ancoră implantată în muşchiul realității, un exponent al mărunțeniei nominale şi trupeşti. Din alte puncte de vedere, nu ştiu dacă diminutivele sunt fiabil de ilustrative.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s