Home » Jurnal » Hidrochinonă şi fericire

Hidrochinonă şi fericire

Pe lângă efectul cathartic, poate cel mai puternic motiv pentru care merită să nu mă las de scris e acela al similitudinii sale cu hidrochinona – hidrocarbură aromatică folosită în fotografie datorită proprietăților ei revelatoare.

Scrisul e hidrochinona mea şi a multora ca mine.

Când pui penița pe hârtie sau degetele pe tastatură, n-ai nici cea mai vagă idee ce-o să iasă din dansul nebun al literelor ce tropăie sălbatic pe podeaua ta cerebrală. De aceea, cea mai grea misiune e cea de a aşterne o primă propoziție care să aibă un oarecare sens chiar şi prin lipsa desăvârşită a acestuia, să pună în mişcare motorul frazeologic năpădit de rugină şi să surprindă, cu o rezoluție cât mai bună, cadre dinamice şi vii ale necunoscutului din țeasta scriitorului.

Oricât de realist, de logic, de purist ori de anti-calofil ne-am sforța să scriem, nu avem cum să nu fim un pic dadaişti în strădaniile noastre născute din pântecul hazardului pe care-l găzduim by default în budoarele minții.

Hidrochinona mea mi-a revelat azi imaginea următoare: atunci când cineva îşi sacrifică fericirea pentru ca altcineva să aibă dreptul la ea, cel de pe urmă are datoria morală de a căuta să fie perpetuu de două ori mai fericit decât ar fi acelaşi om în condiții standard. Nu există altă cale de a onora sacrificiul şi durerea altuia în afară de a fi fericit. Dacă ai suferi, n-ai face decât să întăreşti ideea că întreg sacrificiul a fost în van. Şi nu te rabdă inima să faci asta când te gândeşti la atrocitatea chinurilor prin care eroul tău a acceptat benevol să treacă – în primul rând pentru ca tu să exişti şi în cel de-al doilea, ca să-ți fie (cât mai) bine.

Caută, aşadar, fericirea fără pic de răgaz, oricât de tranzitorie ți-ar părea, oricât te-ai înverşuna împotriva mofturilor sale,  oricât de greu ți-ar fi s-o momeşti să doarmă în patul tău şi în dimineața de după. Fericirea adevărată nu va trebui să se lase înduplecată după prea multe rugăminți. Aşteapt-o, dar nu sta cu mâinile în sân. Fă ceva tot timpul. Fă ceva ca să uiți c-o aştepți. Fă ceva ca să fii fericit.

Şi uite cum am scris un text pe care nu-mi propusesem inițial să-l fac mai lung de două fraze. Tot hidrochinona, bat-o vina. Parcă nu-ți vine s-o arunci când dai peste nişte cadre rătăcite prin ungherele năpădite de păienjenişuri ale camerei obscure. Ar fi păcat de ea, că i-ai irosi regretabil meşteşugul, şi ar fi păcat de ele, cadrele silite să-şi petreacă veşnicia într-o gestație mult prea țeapănă pentru dinamismul pe care l-ar putea zugrăvi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s