Home » Jurnal » Burghiu, vă rog

Burghiu, vă rog

Te uiți în oglindă. Te uiți la poze. Te uiți la trecut şi la prezent, căci viitorul e prea departe pentru ochii tăi miopi. Nu înțelegi cine mai eşti. Nu înțelegi de ce aşa. Sala de operație e scăldată în lumină albastră, sub imperiul căreia raclajul mucoasei vezicale devine mai puțin înşelător. De ce nu ți-o fi aprins şi ție cineva, la un moment dat, o lanternă cu lumină albastră, care să-ți lumineze calea pe unde păşeşti? Parcă ți-e şi ruşine să spui că vrei să te faci psihiatru când chirurgul te întreabă dacă te-ai gândit ce specialitate vrei să-ți alegi. Parcă ți-e şi ruşine de tine când conştientizezi că vei fi cândva medic. E asta o depersonalizare patologică, o “simplă” criză de identitate sau încă un alt moft melodramatic?

Eşti o străină. Şi nu doar din punct de vedere al naționalității. Şi tânjeşti după ciobănia eşuată din Inishbofin. Şi surâzi când îți dai seama că azi, după operație, trebuie să mergi la bibliotecă, fiindcă e la 5 minute de cămin în pas lejer, dar te posomorăşti din nou când îți aminteşti că are numai cărți medicale. Roşii, verzi şi albastre, cu cotor gros şi pagini lucioase şi care miros bine. Măcar atât.

Eşti o străină în propria ta existență.

Burghiu, vă rog.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s