Home » Jurnal » Marin

Marin

Ieri l-au îngropat. În afară de pământ, probabil că deasupra lui s-a așternut la scurtă vreme după aceea și uitarea – incomensurabil mai rece și mai grea; bine măcar că el are acum toate simțurile amputate. Au fost 200 și ceva de like-uri la o postare de-a unui tovarăș, care nu s-a sfiit ca imediat după aceea să posteze link-uri cu pariuri și poze cu iubi. Morții cu morții, viii cu viii. Contezi cu adevărat numai în intervalul dintre moartea fizică propriu-zisă și îngropăciune, după care te contopești pentru vecie cu sicriul și cu mormântul, unica ta avere.

Azi m-am simțit vinovată că pot să ascult Chet Faker, că pot să asist la mărunțirea unui calcul renal, că pot să mănânc pizza și gofre cu ciocolată, că am două picioare funcționale și o cutie craniană integră, că pot să fac duș cu apă caldă. M-am simțit vinovată pentru tot ce-am putut să realizez și el nu a putut, cu toate că presupunând că ar mai fi avut ceva timp, cel mai probabil i-ar fi stat în cale piedici de altă natură.

Astăzi, m-am simțit vinovată că sunt vie. Și nu e un sentiment cu care să mă mândresc, fiindcă El știe mai bine de ce-i așa și nu altfel.

Noi suntem prea mici ca să răzbatem dincolo de logica divină.

Mici și copleșiți de vină.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s