Home » Jurnal » Otrăvită

Otrăvită

Am visat aseară că fusesem otrăvită de un șarlatan care se culca cu o prietenă de-a mea și căreia-i cususe în căptușeala genții un microfon, ca să îi audă PIN-ul de la card cu prima ocazie când aceasta avea să facă tranzacții telefonice (?!). Eu îi descoperisem secretul și pentru asta, firește, trebuia să plătesc cuviincios. Așa că după ce ingurgitasem cu nesaț două linguri pline-ochi de curry, îi văd mutra libidinoasă schimonosindu-se cu un rânjet de triumfătoare satisfacție și anunțându-mă că aveam să-mi dau duhul cel mai târziu în câteva ceasuri.

Nu-mi venea să cred. Fusesem dintotdeauna protejată și ferită de cele mai vajnice dintre intemperii. Simțeam că undeva, Cineva, din motive necunoscute mie, dăduse dispoziții speciale pentru ca eu să fiu în siguranță în orice clipă și indiferent de circumstanțe. De aceea, nu aveam niciun dubiu că aia trebuie să fi fost o otravă la care eram rezistentă, pe care să fiu incapabilă să o metabolizez, pentru care organele mele să nu aibă niciun fel de enzime. Totuși, ceasul morții nu putea fi înduplecat să se întoarcă dintr-al său drum cu niciun chip, dând semne vertiginoase de apariție; stomacul mi se întorcea pe dos, iar limba mi se împleticea în neputința ei de a articula numele ucigașului când încercasem să sun la poliție ca să anunț că aveam să mor din pricina lui. Iar el se sprijinea cu coatele de un pervaz soios, dintr-o bucătărie improvizată într-o cameră de cămin, prăpădindu-se de râs auzind cum deveneam afazică pe măsură ce picioarele mi se cufundau mai mult și mai mult în groapa cea fără de fund.

La un moment dat, izbutii să mai văd cum întinge un deget în mâncarea funestă, după care și-l plimbă pervers pe limbă. Era inexplicabil, ilogic, de neconceput, deturnând orice posibil deznodământ al unicului scenariu care mai putea fi înfăptuit de atunci încolo. Era, firește, acel moment când aura ficțiunii din vis devine mult prea greu de suportat pentru țestele noastre uitate în norii realității. Și când trebuie să te trezești negreșit.

Asasinul se întoarse către plita electrică, unde bălteau în ulei patru ouă ce n-aveau chef să se prăjească, iar receptorul telefonului îmi alunecă din mână.

Și mă trezii cu capul greu și plină de nădușeală, cum se întâmplă de fiecare dată de când mi-am cumpărat pătura ușoară ca un puf de la Ikea, ce-și cam depășește atribuțiile din fișa postului.

Efect secundar al stresului posttraumatic oniric: nevoie cruntă de a dormi mai mult după-amiaza și mai puțin noaptea și obligativitatea ascultării lui Ravel simultan cu exercițiul auto-mințirii că voi mai citi ceva medicină franțuzească.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s