La vie n’est pas une course mais un tir à la cible; ce qui compte, ce n’est pas d’épargner du temps, mais de savoir trouver un centre.
—Susanna Tamaro
Ca o veritabilă hipsteriță ce sunt, nu-mi plac citatele aruncate de unii şi de alții ca lestul din nacelă, însă cu mult mai puțină utilitate decât acesta din urmă. Nu-mi plac citatele, dar îmi plac pasajele din cărțile pe care le citesc eu însămi- pentru că, spre deosebire de citate, pasajelor le poți asocia şi un context; îți aduci aminte, bunăoară, că în împrejurarea cutare ai dat peste fraza cutare, care a făcut să vibreze în tine o coardă oarecare. De pildă, citatul, pasajul sau ce-o fi ăla notat de mine mai sus oleacă îmi aminteşte de timpul pierdut degeaba în vestiar, în aşteptarea unor ipotetice hârtii semnate de rusnacul de la chirurgie, după ce asasinul meu din vis îmi făcuse cinste -în viața reală!- cu o cafea şi o prăjitură de la bufetul spitalului.
În rest, un grad Celsius la Paris, 12 la Marsilia. Pofta de mâncare nu mai e aşa vorace ca odinioară fiindcă am impresia că în odaie miroase a căcat colectat în pungi de colostomie. Da. Îu. Prefer de mii de ori căcatul eliminat pe cale naturală. Nu ştiu care e treaba cu flora proximală, nu ştiu ce enzime odorizante i-or lipsi sau prisosi, da’ căcatul colectat în pungă pute nasol tare. Şi când mai vezi şi sursa izului ăstuia drăcesc – bontul ăla de maț făcut covrig sub pansamente şi sugrumat înlăuntrul pungii cu un soi de inel de plastic – te gândeşti câte orgasme olfactive ai fi putut avea în compania cărților, a baghetelor sau a aracetului; şi-ți vine să bați,fireşte, cățeaua asta de soartă cu lanțul.Maille, maillon – cuvintele recurente ale zilei, roade ale întâmplării sau nu.
Alte pasaje din cartea Susannei Tamaro – Va où ton coeur te porte (fuck, era să scriu “pasaje”cu “g” în loc de “j”…):
Unul mai trist decât celălalt. Sper să nu se adeverească în vecii vecilor.
Chet Faker, sublimul meu coup-de-foudre, a citit Into the Wild şi are un ghiveci cu marijuana în grădinița sa din Perth. Îl ador. Fără să se creadă că îl înşel întrucâtva (că doar mâine plecăm împreună în drumeție spre Garlaban), căpătai o nouă obsesie muzicală. Asta.
Sigur am uitat ceva şi o să revin în curând la însemnarea asta. Chet, nu uita să-ți iei țigări pentru mâine, fiindcă eu, din principiu, nu dau banii pe două lucruri: pe țigări şi pe prezervative. Alcoale avem din belşug, despre asta nu-ți face probleme. Ții totuşi neapărat să împrumut io osută dojdămi de la Nelu ca să-ți iau tutun? Ia totuşi aminte că nu prea cred că o să ai voie să fumezi în pădure, fiindcă e rezervație naturală ocrotită prin lege de statul francez.
Ete fâs. De parcă l-ar durea în cot pe un hipster ca tine de statul francez, de interdicțiile sale şi de fanteziile unei emigrante nebune (“mai bune” scrisesem inițial , mais quel drôle de lapsus!). N-are nimic. Keep on not giving a fuck and being sublime. Mississippi, Thames, the Nile, the Ganges and the Pacific altogether will spring from the gorge between my love handles everytime you ask me to melt your happiness.
Hanul unei alte Ancuțe 