Home » Jurnal » Paradisul, la trei sferturi de ceas depărtare

Paradisul, la trei sferturi de ceas depărtare

Astă-seară nu-mi dau zeama dacă putina conștiinței (ori a conștienței?) naționale dă în clocot ori soilește imperturbabilă, cu focul stins și acoperită bine-mersi cu capacul indiferenței. Eu mi-am făcut datoria, cu toate că aș fi plecat oricum.

Mâine începe din nou un șir de cinci zile succesive de lepădări de piei. Ah, le bonheur.

Vreme de o sută douăzeci de ore, o să-mi pompez numai Nicolas Jaar în vene, ca să mă detoxific de Chet Faker.

Încă n-am decis dacă să plec cu autostopul în Andorra au ba.

Se anunță un Crăciun mai deprimant decât cele de pe tărâmurile natale (haha, glumă cu substrat italian). La revelion nici nu vreau să mă gândesc.

Pe de altă parte, azi aflai că sunt șapte-opt zboruri cotidiene de câte 45 de minute din Réunion către Mauritius. Nu știți cum arată Mauritius? Poftim:

Adică rai pe pâine. Mark Twain zicea că Mauritius ar fi fost prima bucată de pământ creată și că Edenul ar fi luat naștere ca replică a sa. Cum ar fi să locuiesc la 45 de minute distanță de Eden? Să muncesc acolo, să mă plimb printre smârcuri de magmă și omidari și să-ncalec aripa avionului spre un colț de paradis oricând am chef să mă prăjesc la soare mai înspre …răsărit de Eden?

Hm?

N-ar fi prea rău. Dar pentru asta, trebuie să rup cărțile de ECN în paișpe, ca să am punctaj cât mai mare în clasificare. Și să strâng vro doo-trei mii de euroi, pentru beletul de avion până în Réunion și pentru cheltuielile aferente celei dintâi luni de rezidențiat, înainte să-mi fie virată prima leafă. Și cum eu am cam stabilit că o să-mi toc toate rezervele în vara anului 2017 pe diverse alte meleaguri, tare-s curioasă ce plan o să mai coc pentru a fi pregătită de confruntarea cu viața reală de după absolvirea facultății.

Dar na, iar fac planul ca țiganul și cine știe prin ce cămin jegos de pe Splai o să-mi hrănesc depresiile în iarna lui 2018. La cantină, firește – că n-o să mai am bucătărioara mea adorată, iubita mea bucătărioară din U-uri. Aoleu, aoleu, așa ceva e de neconceput! Nu pot permite înfăptuirea acestui scenariu apocaliptic; tocmai de aceea, existența mea din următorii doi ani e musai să se rezume la următoarele variabile numerice:
paișpe (în atâta trebuie să rup cărțile de ECN de la tocit);
doo-trei (mii de euro), ca să-mi permit să-mi iau zborul ca rândunica din povestea Degețicăi.

Hai că se poate. Hai cu paișpe, hai cu doo-trei mii. Hai cu doo-trei mii, hai cu paișpe. Hai cu o altă zi de luni în care o să mă uit ca vițica la poarta nouă la țâncii atinși de felurite boale. Lasă, că o să vină doo mii șaptișpe și o să lucrez numai cu mașinării care nu cunosc noțiunea de malpraxis. Abia aștept să devin corporatristă la stat, să fiu plătită mult mai execrabil decât un corporatrist pur-sânge, dar să îndeplinesc task-uri similare și să pun capul pe pernă liniștită. Somn, cărți, mâncare, beutură (moderat, din când în când, firește…) și călătorii. Și să nu fac rău nimănui. Asta e tot ce vreau de la veață.  Asta e tot ce vreau de la mine.

Și niște Nicolas Jaar, precum pomeneam înainte vreme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s