Home » Jurnal » Studiu de caz: Bucuria și Autistul

Studiu de caz: Bucuria și Autistul

Până să-mi pice cu tronc Vance Joy, trăiam cu iluzia că am început să mă maturizez, fiindcă în loc de patru crush-uri, câte am avut în 2015, anul ăsta nu mă procopsisem decât cu unul singur – firește, în persoana lui Chet Faker. Pe Angus Stone nu știu încă dacă să-l bag în aceeași oală, dar având în vedere că și el e australian bărbos și că-i place să citească și să zdrăngăne la chitară, are toate șansele de a ajunge-n sistemul meu pe post de metadonă când voi simți că a venit vremea să mă sevrez de James Gabriel Keogh (adică Vance Joy, pe numele lui din buletin). Că de – asemenea cuielor (alea de bătut în pereți), crush pe crush se scoate.

Să vedem întâi și întâi ce-i unește, cel puțin din punct de vedere ipotetic, pe protagoniștii studiului de față. În primul rând, faptul că până mai odinioară-când Chet a început să producă muzică sub insipidul lui nume adevărat, Nick Murphy -, ambii activau pe scena muzicală sub pseudonime. Curios e că cei doi sublimi australieni împărtășesc un prenume – James – de care niciunul dintre ei nu face uz.  Amândoi s-au născut în Melbourne, Australia: Vance, pe 1 decembrie ’87, iar Chet – pe 23 iunie ’88. Niciunul dintre ei nu face parte din butea mainstream a muzicii mondiale, cu toate că Vance are un single cu vreo 150 de milioane de vizualizări pe Youtube, RiptideAlte mențiuni notabile ciordite de pe Wikipedia în privința similitudinilor dintre Chet și Vance (hăhă, cum ar suna să mă refer la ei cu Faker și Joy?) nu cred că are rost să mai fac, deoarece mi-e lene și pentru că e și nițel patetic.

Despre Vance am aflat recent (adică ieri) că îi curge sânge irlandez prin vene, bunicii săi din partea tatălui venind de pe insula berii, a verdelui și a vântului turbat. Drept vorbind, în scurtul meu periplu prin Irlanda de anul ăsta, m-am intersectat cu destui bărboși roșcovani ca domnul Joy, cu accent simpatic foc și cu respirația înmiresmată de note alcoolice inconfundabile. Erau buni, de treabă și făceau și glume mișto. Unul dintre ei, cu care am spintecat valurile Atlanticului până pe Inishbofin dintr-o ambarcațiune minusculă și cam clătinătoare, mi-a mărturisit că la ultimul control, medicul lui de familie îi spusese cu vădită îngrijorare că analizele arată ceva mai mult sânge în alcool decât de obicei. Și irlandezele sunt super șmechere, de altfel, dar despre asta voi vorbi cu alt prilej.

Să ne concentrăm în continuare pe domnul Bucurie. Am încercat să înțeleg de ce-mi place de el și să-i conturez cât de cât portretul fizic și psihologic, analizându-l minuțios în toate videoclipurile și interviurile găsite pe Youtube. E crețulin ca un berbec tânăr, cârlionții-i sunt de culoarea castanei pârguite, iar unghiile nu-i pot fi deosebite de restul cărnii ce-i acoperă falangele suple, cu care ciupește corzile chitarei cu nemăsurată delicatețe, ca și cum ar mângâia pletele unei muze. Închide ochii și zâmbește în timp ce cântă, de parcă ar rememora cu căldură-n suflet circumstanțele care l-au făcut să aștearnă pe hârtie versurile cântecului respectiv. E un sensibil și un scump, ai putea să dormi cu el în brațe în loc de plușul tău preferat și nu te-ar străfulgera nicio clipă pofta de a-l încăleca și de a-l poseda. Sau hai, poate doar un pic (mai mult), dacă nu-i întuneric deplin în încăpere, încât să-i zărești zulufii cum i se plimbă de o parte și de alta a frunții sub atingerea respirațiilor voastre împreunate. De dimineață, s-ar trezi înaintea ta ca să pună ibricul cu cafea la foc, să rupă trei lalele proaspete din grădină și să cumpere baghete aburinde de la brutăria din colțul străzii. Dacă i-ai zice că ai chef să te arunci cu parapanta de pe culmile Anzilor, te-ar urma fără să crâcnească, iar dacă tu ți-ai rupe gâtul și el nu, cu siguranță ar veni la spital să-ți aducă supă de pui și să-ți deseneze floricele pe gips. Tot el ți-ar trimite felicitări de Crăciun din Arizona și te-ar duce să hrănești cangurii și ursuleții koala, pe care i-ar mângâia galeș pe cap. Ți-ar împleti coronițe din frunze de eucalipt și te-ar suna pe Facebook, ca să-l auzi live când are cine știe ce concert la enșpe mii de kilometri depărtare. Vance Joy ar fi om de casă și de nădejde și nu l-ar interesa picioarele lungi și dantura perfectă a lui Taylor Swift, care a făcut un cover fără cusur pe BBC Radio 1 după piesa lui,  Riptide.  Vance Joy ar fi aici și acum, cu toate că e tot timpul acolo sau dincolo.

Cu Chet Faker, însă, schimbăm macazul cu desăvârșire. El ar fi deja mult prea high (prin mijloace farmacologice psihotrope) ca să mai aibă nevoie să te însoțească la datul cu parapanta în Anzi. Nu l-ar deranja să faceți poștă un joint într-o cameră difuz iluminată, să discutați filosofie existențialistă și să vă iubiți printre sticle de bere și cutii de pizza goale. Însă cam la asta s-ar rezuma toată tărășenia. De gâtul tău rupt ar trebui să se ocupe doctorii, maică-ta și flăcăii expediați în friendzone, că el ar concerta probabil în emisfera cealaltă și ar fi prea ocupat să-și trăiască viața ca să mai aibă timp și chef să trimită emoticoane anodine pe Facebook chat. Adesea, ar deveni din senin posac, urâcios, chiar autist, iar tu ar trebui să taci (Talk is cheap, my darling) și să-i dai pace. Să nu-i bagi pe gât mămăliga ta cu smântână dacă lui nu-i arde decât de-un pahar cu whiskey și de-un fum bun. Să nu-l întrebi câte perechi de chiloți și-a spălat ultima oară sau cum mai stă cu sănătatea bunică-so. Ar trebui să fii fericită că poți pur și simplu să-l contempli ca pe un bibelou din porțelan japonez și să nu-ți treacă prin cap să-l întorci pe toate părțile, că e posibil să-l scapi și să-l faci țăndări. Sau mai rău, să descoperi că are o gaură gigantică-n cur, prin care poți să vezi cât de gol e, în realitate, pe dinăuntru. Ca un ou Kinder cu o surpriză amară, ce-ți îngreunează inima și cugetul deopotrivă. Și-atunci, începi să te întrebi prostește și sisific: la ce i-or fi folosit raftul ăla cu cărți frumos aranjate de pe Instagram și ghivecele cu marijuana din grădinița din Perth? Cărui scop i-au deservit glasul lui cel suav – cel mai sexi glas masculin de pe mapamond – și versurile alea deștepte, îmbrăcate în innuendo și-ntr-un amețitor spiritualism carnal? Ce dracului să se fi întâmplat în cripticul lui cocon existențial de-a hotărât să-și schimbe numele de scenă și să rupă aproape-n totalitate legăturile cu media și cu fanii (și mai ales fanele) înnebuniți după un semn de viață din partea idolului lor?

Ce rost au minunăția și frumosul dacă altora nu le e permis să se bucure de ele decât de pe tușă? Oamenii vor să pipăie și să urle: Este!. Oamenii vor să se dezlănțuie orgasmic, să scoată din plămâni chiote dionisiace de fericire nebună ca un taifun, care să le sfârtece măruntaiele și  să le bombardeze receptorii pentru adrenalină. Oamenii nu se mulțumesc să belească ochii apolinic la mișcarea buzelor unor de-alde Chet Faker și la bătaia degetelor lui pe clapele pianului; oamenii au nevoie de gâturi rupte și de gipsuri desenate și de domni și doamne Bucurii care să le aducă la spital supe de pui.

Și cum lesne se poate bănui, mai devreme sau mai târziu, fiecare-și va găsi Bucuria sau Bucuriul lui, lângă coastele cărora vor respira noapte de noapte, până la suflarea de pe urmă.

Dar asta nu-i va împiedica să viseze din când în când, când viața devine prea grețoasă în dulceața ei de fructoză, la peștera închisă în care-și duce veacul autistul cu cea mai sexi voce din univers.  Și vor încerca să o deschidă la infinit, folosindu-se de imprecații rizibile, plăsmuite în disperarea neputinței.

Din păcate, însă,  peștera va rămâne surdă și refractară la fiecare tentativă de desferecare, cufundându-se tot mai adânc în negura deasă a pădurii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s