Home » Jurnal » .

.

Mi-e dor de viața aia simplă în care mănânci cartofi prăjiți cu ouă ochiuri și cu salată de roșii, aștepți primăvara ca să-ți cumperi înghețată vafe la un leu de la magazinul lu’ tanti Sonica, inspiri fumul etilic rezultat din boasca incendiată în fața curților și singurele tale refugii sunt cărțile de la biblioteca comunală, telenovelele și Teleenciclopedia.

Așa am crescut. Și așa ar fi fost firesc să trăiesc.  Să fiu profesoară de franceză sau de istorie la școala comunală, să-mi duc elevii în excursie la mânăstirea Balaciu,  să-mi cumpăr haine din bazar și să merg la cules de urzici pe malul gârlei. De altfel, n-ar fi fost prea rău nici ca vânzătoare la Magazinul Mare de pe șosea sau la dugheana aia de pompe funebre de pe, culmea, strada Speranței…Sau bibliotecară. Ah, ce divin ar fi fost să fiu bibliotecară…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s