Home » books » Scria, umbla după fluturi și nu știa conduce

Scria, umbla după fluturi și nu știa conduce

img_20170516_010708_335.jpgScriitorul ruso-american Vladimir Nabokov a fost un reputat entomolog, un om de știință în toată puterea cuvântului care, deși iubea la nebunie să plece pe coclauri în căutarea fluturilor (un gen de lepidoptere, Nabokovia, avea chiar să-i poarte numele în onoarea descoperirilor sale), nu a învățat niciodată să conducă o mașină, bizuindu-se de fiecare dată pe soția sa, Vera, pentru săvârșirea acestei sarcini.

Ce declara Nabokov în urmă cu jumătate de veac:

“The pleasures and rewards of literary inspiration are nothing beside the rapture of discovering a new organ under the microscope or an undescribed species on a mountainside in Iran or Peru. It is not improbable that had there been no revolution in Russia, I would have devoted myself entirely to lepidopterology and never written any novels at all.”

Taxonomia îl pasiona atât de fierbinte încât, căutând să deosebească vietățile înaripate pe baza morfologiei diferite a organelor lor genitale, petrecea șase ceasuri pe zi cu ochii-n microscop, până ce vederea îi fu iremediabil afectată.

În pofida diligenței sale, zice-se că lepidopteriștii de meserie nu-i luară nicicând prea în serios teoriile, cu toate că unele cercetări mai recente i-ar confirma ipoteza conform căreia un grup de fluturi albaștri,  Polyommatus, ar fi poposit în Lumea Nouă zburând deasupra Strâmtorii Bering în cinci valuri distincte. Pasionant, nu? Mai multe detalii în acest articol marca New York Times.

Ce altă adăugire relevantă s-ar putea anexa la facsimilul acesta de biografie de scriitor scrijelită în postarea de față? Nicio alta decât succinta prezentare pe care împricinatul și-o face sieși într-un interviu acordat revistei Playboy în ianuarie 1964, când fu întrebat dacă există în sinea lui vreun simțământ puternic de identitate națională:

I am an American writer, born in Russia and educated in England where I studied French literature, before spending 15 years in Germany. I came to America in 1940 and decided to become an American citizen, and make America my home. It so happened that I was immediately exposed to the very best in America, to its rich intellectual life and to its easygoing, good-natured atmosphere. I immersed myself in its great libraries and its Grand Canyon. I worked in the laboratories of its zoological museums. I acquired more friends than I ever had in Europe. My books—old books and new ones—found some admirable readers. I became as stout as Cortez—mainly because I quit smoking and started to much molasses candy instead, with the result that my weight went up from my usual 140 to a monumental and cheerful 200. In consequence, I am one-third American—good American flesh keeping me warm and safe. […] And finally, I don’t much care for furniture, for tables and chairs and lamps and rugs and things—perhaps because in my opulent childhood I was taught to regard with amused contempt any too-earnest attachment to material wealth, which is why I felt no regret and no bitterness when the Revolution abolished that wealth.

Ah, și acea dulce rutină scriitoricească la al cărei gând vasele din creier mi se inundă, ca prin fantoma unui hublou spart,  cu endorfine și cu ambrozie:

Playboy: Meanwhile you remain secluded—and somewhat sedentary, from all reports—in your hotel suite. How do you spend your time?

Nabokov: I awake around seven in winter: my alarm clock is an Alpine chough—big, glossy, black thing with big yellow beak—which visits the balcony and emits a most melodious chuckle. For a while I lie in bed mentally revising and planning things. Around eight: shave, breakfast, meditation and bath—in that order. Then I work till lunch in my study, taking time out for a short stroll with my wife along the lake. Practically all the famous Russian writers of the 19th century have rambled here at one time or another. Zhukovski, Gogol, Dostoievsky, Tolstoy—who courted the hotel chambermaids to the detriment of his health—and many Russian poets. But then, as much could be said of Nice or Rome. We lunch around one p.m., and I am back at my desk by half-past one and work steadily till half-past six. Then a stroll to a newsstand for the English papers, and dinner at seven. No work after dinner. And bed around nine. I read till half-past eleven, and tussle with insomnia from that time till one a.m. About twice a week I have a good, long nightmare with unpleasant characters imported from earlier dreams, appearing in more or less iterative surroundings—kaleidoscopic arrangements of broken impressions, fragments of day thoughts, and irresponsible mechanical images, utterly lacking any possible Freudian implication or explication, but singularly akin to the procession of changing figures that one usually sees on the inner palpebral screen when closing one’s weary eyes.

[…]

We shall never know the origin of life, or the meaning of life, or the nature of space and time, or the nature of nature, or the nature of thought.

Playboy: Man’s understanding of these mysteries is embodied in his concept of a Divine Being. As a final question, do you believe in God?

Nabokov: To be quite candid—and what I am going to say now is something I never said before, and I hope it provokes a salutary little chill: I know more than I can express in words, and the little I can express would not have been expressed, had I not known more.

Și uite-așa umplui încă două post-it-uri numai cu cuvinte din articolul mai sus citat. Hârtii palide cu lipici pe margini, pe care le voi abandona între paginile Lolitei și la care nu mă voi mai întoarce, firește, în veci. Ah, Nabokov. Ce savant șleampăt voi deveni. Ce scriitor de duzină aș fi fost. Bine că exiști dumneata și alții/altele asemenea domniei tale.

Intelectualilor, culților, universalilor, desăvârșiților.

Dar știți ce? Avem și noi, plebea, un avantaj asupra domniilor voastre: de n-ar fi viețuit pe lumea asta și proștii ca noi, n-ați fi avut pe cine eclipsa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s