Home » Jurnal » „Ce este aceea o viață mai bună?”

„Ce este aceea o viață mai bună?”

Nu știu de ce, dar în ultima vreme nu mă mai pot abține să nu mă iau în gură cu universitarii daviliști, care au impresia că le știu ei pe toate și că lumina minții lor are puterea de a pătrunde și-n cele mai intime cotloane din mințile și din sufletele celorlalți.

Iată mai jos un exemplu relevant de îngustime lamentabilă și de etalare a unor prejudecăți care ar justifica pe bună dreptate înghițirea unui flacon cu antiemetice:

„În medicină și în orice alt domeniu avem nevoie de tineri. Ei nu ar trebui să își părăsească țara în baza unei amăgiri: „Plec pentru o viață mai bună”. Câți din cei plecați au într-adevăr o viață mai bună? Ce este aceea o viață mai bună? O mașină sau cinci, o casă sau trei, un concediu pe an la Nisa sau în Maldive, un kilogram sau două de bijuterii de aur?” 

http://www.viata-medicala.ro/Dezr%C4%83d%C4%83cinarea.html*articleID_13338-dArt.html

20161111_182454

Știți cum se chinuia amărâtul ăla din povestea „Prostia omenească” să care soarele cu oborocul în bordeiul său, netrecându-i nicio clipă prin cap să spargă o fereastră-n perete? Cam așa și cu România, e plină de bordeie ale căror locatari au impresia că toată doxa, din analele istoriei și până-n prezent, zace-n bruma de lumină pe care o cară zilnic cu oborocul în cutia de chibrit ce le adăpostește ideile rahitice.

Ce este aceea o viață mai bună?

Păi, o viață mai bună este când poți pune capul pe pernă liniștit, nu după 72 de ore de surmenaj continuu în gărzi concepute astfel încât să-ți demonstreze, cu fiecare decizie pe care nu te pricepi să o iei și cu fiecare gest pe care habar n-ai cum să-l faci, cât de incompetent ești și cât de puțin îți meriți titulatura de doctor.

O viață mai bună este aceea când mergi la muncă de plăcere, nu cu repulsie și cu dopuri în urechi, ca să nu mai auzi umilințele șefului de secție ce nu uită să-ți reamintească zi de zi ce eminență de renume mondial e el și ce pulifrici cu limbrici ești tu pe lângă înălțimea sa.

O viață mai bună este aceea când în spital poți să respiri normalitate, nu fum de țigară gros de-abia poți să-l tai cu satârul, într-o încăpere de la subsol care, aidoma bordeiului amintit mai sus, nici măcar nu e prevăzută cu o fereastră care să te scutească de truda cotidiană a căratului soarelui cu oborocul.

O viață mai bună este aceea când primești ceea ce ai pe merit, și nu contra unor favoruri aplicate conform principiului „O mână spală pe alta și amândouă – obrazul” – recte, atunci când nu-ți tocești buricele degetelor căutând informații actualizate în baze de date medicale ca să scrii de unul singur un articol unde prim-autor va fi trecut, firește, tot șefu; asta cu toate că în timp ce ție-ți picau ochii-n gură de oboseală în fața monitorului, el nu făcea decât să-nvârtă pipa și lovelele cu care-i sunt burdușite buzunarele halatului, frecându-și palmele de satisfacție la gândul că va fi avansat la gradul de profesor  cu atâta ușurință, mulțumită prestațiilor sclavilor ca tine.

O viață mai bună este aceea când poți privi drept înainte fără ochelarii de cal ai frustrărilor acumulate în ani și ani de visuri destrămate, de neuroni sacrificați, de nopți ciuntite și de abandonuri benevole care te-au lăsat gol pușcă, față-n față cu tine și cu stafia subnutrită a ceea ce-ai fi putut deveni dacă ai fi pășit pe alt drum.

O viață mai bună este aceea când ai tăria de a spune „Nu” atunci când toți se așteaptă de la tine să spui „Da”, și asta pentru că, din vâltoarea oprobriului public, din ghearele șacalilor ce dorm cu cenușa strămoșilor sub pernă și cu budigăi cu motive populare pe ei, tu găsești, prin cine știe ce vicleșug, forța de a te smuci și de a te desprinde, de a evada, de a porni în căutarea căii mai bune – în primul rând, pentru tine, iar mai apoi pentru ceilalți. Să nu uităm că regula de aur a medicinii de urgență este aceea că siguranța salvatorului trebuie să primeze în fața siguranței victimei.

O viață mai bună este aceea când ieși teafăr și triumfător din răscoala unicului cap ce refuză să se plece în fața sabiei.

O viață mai bună este aceea când conștientizezi că ești cetățean al lumii și al universului, cu drepturi depline de a dispune după bunul plac de viața ta, de numărul vacanțelor anuale în Nisa și Maldive și de dimensiunea bibliotecii unde-ți vei depozita cărțile alea inutile de beletristică, scrise în graiurile păgânilor.

O viață mai bună este aceea când te încumeți a lua târnăcopul, a-ți face bordeiul una cu pământul și a-ți lua lumea în cap, pentru că oamenii nu-s copaci, ca să se teamă de dezrădăcinare, iar picioarele cu care i-a hărăzit natura nu-s altceva decât o variantă telurică de aripi.

O viață mai bună este aceea când dai de izvorul zâmbetelor, al seninătății și al păcii interioare, pe care nici umilințele, nici compromisurile, nici secetele de dreptate nu-l vor mai seca nicicând.

O viață mai bună este aceea când ajungi să fii respectat de toți oamenii fiindcă ai priceput, în sfârșit, că oricine este liber să-și aleagă drumul și destinația, atâta vreme cât călătoria lui nu face rău nimănui; ba mai mult, este cel mai bun mijloc prin care poate da ce are el mai bun omenirii. Iar asta nu se rezumă la medicină. E de preferat de mii de ori să fii un sudor destoinic sau un paznic vigilent decât un aviator chior ori un doctor prost.

Cât de puțin (spre deloc chiar) au legătură toate astea cu maşinile, casele şi cu cele unu-două kilograme de bijuterii de aur.

20161111_183521

Poză de astă-toamnă, cu galeriile Lafayette din… Nisa (sic!)

Advertisements

4 thoughts on “„Ce este aceea o viață mai bună?”

  1. Scrisul tău, Ancuța, îmi amintește de Jurnalul unei fete greu de mulțumit. Tu semeni foarte mult cu Jeni Acterian: ai talent, luciditate și inteligență. Jeni se întâlnea cu Cioran, Eliade, Nae Ionescu, Țuțea, Alice Botez, Emil Botta, Eugen Ionescu…, era o lume, ce să mai vorbim! Erau prietenii ei. Toți umblau prin lume, studiau în mari universități din afară… Niciunul nu scria inepții ca individul citat de tine. Ce s-ar mai fi distrat Cioran citind mizeria aia!

    Like

    • Vă mulțumesc pentru apreciere, comparația cu Jeni Acterian mă onorează. 🙂 Pomenind de Cioran, mi-ați adus aminte că, la o scală mult mai umilă, şi eu mă întâlneam cu el, ba chiar de câteva ori pe săptămână, şi discutam câte-n lună şi-n stele; asta pentru că Cioran îl chema şi pe profesorul meu de istorie din gimnaziu, cel mai mare mentor pe care l-am avut vreodată. Am început să-l citesc pe Cioran-filosoful intrigată de coincidența de nume dintre cei doi, fiind mai apoi consternată să descopăr cât de mult semănau – nu numai din punct de vedere fizic (aveau aceeaşi frunte înaltă şi aceiaşi ochi albaştri îndreptați perpetuu către orizonturi inaccesibile), ci şi din punct de vedere al crezurilor care îi animau. Profesorul Cioran nu se limita la istorie, geografie şi cultură civică, ci publica poezii în reviste literare (cam obscure, ce e drept), el fiind de altfel şi primul om care mi-a lecturat un caiet întreg de încercări poetice pe care le scrisesem când aveam zece-unsprezece ani… N-am îndrăznit nicicând, totuşi, să-l întreb dacă între Cioran – filosoful şi Cioran – profesorul de istorie exista ceva mai mult decât o simplă coincidență de nume. Mi se părea, de altfel, improbabil ca un urmaş al filosofului “frumos ca un rus” şi elogiat de întreaga suflare francofonă de pe mapamond să răzbească taman în satul plin de săraci cu duhul unde m-am școlit eu…

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s